blue-faith-88

pe marte, în fiecare noapte, ninge. şi poate că pe venus, copiii îşi nasc părinţii jucându-se îndelung cu refluxul timpului în al iubirilor ritm desfrânat, impur. sub cinismele unui soare căruia îi lipseşte de-o veşnicie giulgiul, pământul a ajuns să se învarteasca aproape venal, uitând cum înspre luni ticsite, se înalţă scâncetele unor câini naivi. şi ce păcat că noi, între coji de nuci, ne-avem infinitul. plăpânzi şedem, şi-atât de inumani cu toţii,